Obeliscul negru

Romanul Obeliscul negru a avut doua ecranizari, una în regia lui Krzysztof Lang, iar cealalta în regia lui Peter Deutsch. "Sînt un om modern si am o înclinatie puternica spre autodistrugere." (Erich Maria Remarque) Sîntem în primavara anului 1923, cînd Germania încearca sa-si revina dupa Primul Razboi Mondial. Inflatia creste, iar marca germana se devalorizeaza si ajunge sa fie folosita drept hîrtie de tapet în odaile celor disperati, ca un accesoriu al indiferentei. Tînarul Ludwig Bodmer, angajat al firmei de monumente funerare Heinrich Kroll & Fiii, face cunostinta cu mica societate boema care-l ajuta sa-si uite macar pentru o noapte, doua îndoielile. Cu toata degradarea economica ce apasa viata locuitorilor, sarmul si eleganta anilor 1920 supravietuiesc si schiteaza o mica pînza a existentei vag amprentate de un lux vetust în hotelul Walhalla, în clubul de noapte Rote Mühle si la bodega Blume. Ludwig, a carui tinerete a fost furata de razboi, e framîntat de întrebari legate de viata în mijlocul acestui haos. Asa ajunge sa o întîlneasca pe Isabelle, tînara tulburata alaturi de care spera ca va gasi iubirea, salvarea atît de cautata, dar si sensul atrocitatilor unui razboi pe care lumea, încercînd sa subziste, deja începe sa le uite. "Pacea lumii! Niciodata nu s-a vorbit atît de mult despre ea si niciodata nu s-a facut atît de putin pentru ea ca în epoca noastra; nu au existat niciodata atîtia profeti mincinosi, atîtea minciuni, atîta moarte, atîta distrugere si atîtea lacrimi ca în secolul nostru, în secolul XX – secolul progresului, al tehnicii, al civilizatiei, al culturii maselor si al uciderii în masa. De aceea, nu te supara, cititorule, daca ma întorc în timp la acei ani legendari în care speranta plutea înca în aer, ca o flamura, iar noi credeam înca în notiuni atît de dubioase ca omenia, dreptatea, toleranta si mai credeam si ca un razboi mondial a putut servi în suficienta masura drept învatatura pentru o întreaga generatie. " (Erich Maria Remarque) "Erich Maria Remarque are puterea de a impresiona prin cuvinte, de a stîrni ratiunea, dar si sensibilitatea. Aceasta putere îi vine din credinta ca omul e nemuritor." (The New York Times)