Povestiri bizare

Un medic scotian din secolul al XVII-lea, ajuns în slujba regelui Poloniei, descopera o rasa ciudata de copii vegetali. O familie formata din patru femei identice primeste vizita unui cuplu de barbati similari. Un batrîn vaduv, însingurat si tipicar, observa într-o dimineata ca lumea din jur s-a transformat aleatoriu (sau, daca nu, ca si-a pierdut el mintile). O lume degradata, dintr-un viitor nedefinit, îsi pastreaza stabilitatea gratie sacrificiului unui personaj misterios, aparent nemuritor, ce sufera pentru oameni de peste trei sute de ani. În zece texte dense, pline de dinamism si surprinzatoare de la premise pîna la final, imaginatia neîngradita ce caracterizeaza Povestirile bizare ale Olgai Tokarczuk cucereste nu doar prin subiecte ori prin atmosfera creata, ci si prin forta empatica ce le strabate. Pendulînd între fantastic, SF, straniu si insolit, aceste povestiri reprezinta tot atîtea mostre de virtuozitate si inventivitate artistica ale acestei remarcabile prozatoare. "Diversele tipuri de religiozitate, umorul de sorginte literara, desenarea contururilor viitorului, straniul, noul si imprevizibilul, precum si analiza lumii în care ne miscam plini de îndoieli – iata temele esentiale abordate în recentele povestiri ale acestei scriitoare exceptionale." (Glos Kultury) "Bizare, insolite, stranii, neobisnuite… si totusi clasice, cunoscute, familiare, povestirile din acest volum ne lasa impresia ca le-am mai auzit undeva, cîndva. Dar ce se ascunde în spatele misteriosului titlu al Olgai Tokarczuk, Povestiri bizare? Un sir de plasmuiri si traume neasumate, vesnicia sufletului, întrupari succesive, cautarea propriului loc pe pamînt si teama ca omul va observa cu usurinta cum magia si cotidianul se întrepatrund." (Magdalena Brodacka) "Dupa prelegerea sustinuta la ceremonia decernarii premiilor Nobel, se vorbeste foarte mult despre tandretea, sensibilitatea si duiosia fata de lume pe care le iradiaza scrierile Olgai Tokarczuk. Aceasta tandrete se face simtita si în Povestirile bizare mai ales prin maniera calda, empatica în care scrie despre destine umane lipsite de stralucire, ratacind dezorientate în propria viata, chinuite de singuratate, angoasa, alienare, frica de batrînete, boala, moarte, dar si de viitorul apocaliptic." (Cristina Godun)