Egomaniac

În noaptea în care l-am întâlnit pe Drew Jagger, tocmai intrase în noul meu birou din Park Avenue. Am format 911 înainte sa-l atac cu mi?carile mele de Krav Maga. M-a imobilizat rapid ?i apoi a chicotit, gasind distractiva încercarea mea de a-l doborî. Bineîn?eles, intrusul trebuia sa fie arogant. Numai ca s-a dovedit ca nu era deloc un intrus. Drew era ocupantul de drept al noului meu birou. Fusese în concediu în timp ce spa?iul era renovat. Pretextul perfect pentru escrocul care mi-a închiriat mie spa?iul ce nu era deloc vacant. Am luat o ?eapa de zece mii de dolari. A doua zi, dupa câteva ore petrecute la sec?ia de poli?ie, lui Drew i s-a facut mila ?i mi-a facut o oferta de nerefuzat: puteam sa ramân temporar, daca acceptam sa-i preiau apelurile cât secretara lui era plecata. Probabil ca ar fi trebuit sa fiu recunoscatoare ?i sa-mi ?in gura la auzul sfaturilor pe care le dadea clien?ilor sai. Dar nu am putut sa nu-mi spun parerea. ?i nu ma a?teptam sa ma tulbure de fiecare data când ma certam cu el, mai ales ca doar asta faceam. Noi doi eram complet diferi?i. Drew era un tip cinic, furios, al naibii de aratos ?i superdemolator de rela?ii. Iar treaba mea era sa ajut oamenii sa-?i salveze casniciile. Singurul lucru pe care îl aveam în comun era spa?iul pe care îl împar?eam. ?i o atrac?ie care devenea din ce în ce mai greu de ignorat.