A?a sa creasca iarba pe noi

Edi, Pisica, Toba, fra?ii Mânzu ?i Tomi traiesc la periferia Craiovei ?i se ocupa cu braconajul mai multor specii de pasari pe care le vând apoi, pe filiera interlopa, în Italia. Repovestite de vocea lui Pisica, cel mai fragil ?i sensibil dintre copii, întâmplarile capata dimensiuni dramatice, care dezvaluie ?i temele profunde ale car?ii: sentimentul de vinova?ie, dublat de obsesia evadarii într-o Italie idealizata, tarâm al visurilor împlinite, credin?a, singuratatea, descoperirea erotismului. Într-o atmosfera salingeriana, cu o tensiune ?i o violen?ã care plutesc în aer, pentru a izbucni în final cu o for?a care deturneaza definitiv vie?ile tuturor personajelor, romanul lui Augustin Cup?a creeaza o lume întreagã, cu legi nescrise, dar imuabile, un paradis în?elator, al inocen?ilor, cu peisaje mirifice care ascund de fapt raul în formele sale cele mai subtile. "Acum sunt departe de casa, dar si acolo m-am simtit de prea multe ori înstrainat, nefiind tocmai de-al locului. Craiova a ramas unde am lasat-o, parasita în mijlocul câmpiilor cu buruieni si maracini, cu drumuri prafuite, cu sine de tren care sclipesc în soarele ucigator, iar timpul ei sta odata cu lucrurile deja traite. Am scris despre Sud pentru ca Sudul e o stare, si chiar daca pleci de acolo, Sudul vine cu tine oriunde te-ai duce." (CUP?A)