Insomnia

Melissa nu a fost niciodata o femeie întreaga. Nu pentru ca ar fi pierdut ceva pe parcurs, ci pentru ca în ea a existat, înca de la început, o fisura tacuta prin care lumea nu a intrat niciodata complet, dar prin care altceva a gasit întotdeauna drumul spre interior. În copilarie, co?marurile au fost numite tulburari. În adolescen?a, au fost tratate. La maturitate, au fost ascunse. Dar nimic nu a disparut cu adevarat. Pentru ca ceea ce o a?tepta nu era o boala ?i nici o amintire, ci o prezen?a veche, rabdatoare, care nu a avut nevoie sa for?eze intrarea. U?a fusese deschisa de mult. În fiecare noapte, Melissa nu adoarme, ci cade într-un spa?iu care nu apar?ine nici visului, nici realita?ii, unde întunericul respira ?i unde ceva o prive?te cu o familiaritate tulburatoare. Nu o vâneaza. Nu o sperie. O revendica, cu o siguran?a lini?tita, ca ?i cum ar fi fost întotdeauna a lui. Pe masura ce trupul ei începe sa raspunda unei voin?e care nu îi apar?ine, iar grani?ele dintre sine ?i altceva se dizolva, Melissa în?elege ca nu toate invaziile vin din afara. Unele cresc în ea, se hranesc cu ea, ?i a?teapta momentul în care nu va mai opune rezisten?a. Iubirea nu a salvat-o. Nici medicamentele. Nici fuga. Pentru ca ceea ce o cheama nu vrea sa o distruga. Vrea sa o termine, nu ca sfâr?it, ci ca transformare. Iar atunci când frica se schimba în dorin?a ?i absen?a începe sa doara mai tare decât prezen?a, Melissa nu mai cauta scapare. Pentru prima data, nu mai vrea sa fie salvata. Pentru ca a în?eles, în cele din urma, adevarul pe care nimeni nu i l-a spus: unele u?i nu duc spre întuneric. Unele u?i… duc acasa.