Sindromul Stavroghin

Sub aparen?a unui scriitor veleitar, în prezent pensionar inofensiv, retras într-o existen?a banala, Septimiu Facaleanu ascunde un trecut întunecat, de mili?ian ?i paznic la penitenciarul din ora?ul S. Prins în ma?inaria cinica, necru?atoare a presei, accepta sa-si dezvaluie adevarata poveste, participând la o discu?ie televizata cu câ?iva fo?ti de?inu?i politici. Confesiunea lui va declan?a o avalan?a de reac?ii a unor fo?ti tor?ionari, care vor fi exploatate pe larg de întreaga presa româneasca, adâncind criza morala a celui care, din vanitate, acceptase ?arada jurnalistica. "Cu mul?i ani în urma, am avut o discu?ie pasionanta cu un cunoscut istoric al comunismului despre un fel de maladie misterioasa, pe care, iata, o definesc abia acum, în titlul unui roman, drept «sindromul Stavroghin». Acest personaj din Demonii lui Dostoievski m-a fascinat ?i, într-un fel, ma obseda de multa vreme. Stavroghin cel macinat de propria lupta interioara, incapabil sa se decida între extazul binelui ?i haul înspaimântator al raului satanic, chinuit de imposibilitatea unui echilibru între bine ?i rau. Azi, cred ca ?tiu ce îl înfrico?a pe Stavroghin: nu neputin?a lumii de a empatiza cu remu?carea lui, ci propria neputin?a de a traversa de?ertul mântuirii. Daca ai practicat raul pâna la un punct, întoarcerea la bine nu poate fi altceva decât parcurgerea în sens invers a aceluia?i drum demonic. Nu te po?i mântui pe cai laturalnice. A cauta drumuri laturalnice pentru mântuire e o la?itate la fel de mare ca aceea de a refuza sa te pocaie?ti. Daca a? fi tor?ionar pocait în cautarea mântuirii, a? fugi mai ales din calea celor dispu?i sa ma ierte prea u?or ?i m-a? ascunde mai ales de aceia care ma aplauda pentru curajul meu." – Alina Pavelescu