Zilele dupa Oreste

Proza lui Vitalie Ciobanu reune?te o serie de personaje memorabile, în jurul carora se construiesc imagini alternative ale unor realita?i istorice diverse: fost profesor de estetica, Oreste e un fel de tribun improvizat ale carui discursuri revoltate, îndreptate împotriva politicii ?i lumii strâmbe de azi, magnetizeaza ?i intriga în acela?i timp; Radu Baltazar e un scriitor respins de editorul sau, care nimere?te într-o nea?teptata conjunctura, alaturi de un ?ofer de taxi membru al unui serviciu de informa?ii, sau, cum se recomanda chiar el, "colec?ionar de secrete"; Justin, un tânar disparut misterios printr-un fel de falie temporala, cu prilejul unui festival din Germania. Fie ca sunt bine ancorate în lumea din jur sau se desprind de aceasta, virând într-un fantastic difuz, textele contureaza microuniversuri de sine statatoare. "Rascolind în sertarele în care-mi depozitam vechile încercari literare, în iatacul din casa parin?ilor mei de la ?ara, am gasit câteva pagini care se voisera o nuvela, dar nu depa?isera faza unui exerci?iu de scriitura, a unei schi?e intitulate Globul de cristal… Schi?a despre care uitasem cu desavâr?ire avea a?a un aer de premoni?ie naiva, încerca sa puna în scena o dilatare a percep?iei, telescopica, abnorma, un turbion de impresii, amintiri reale sau induse, lecturi ?i filme, obsesii ?i anxieta?i. Îmi aduc aminte ca abandonasem acel text, renun?asem sa-l duc mai departe: ?irul secven?elor era inepuizabil, nu putea avea un final sau, mai bine spus, un final pe care sa-l controlez. Învins de ispita, m-am apucat sa recitesc paginile batute la ma?ina, sim?ind cum ma cuprinde vertijul ce se isca din simpla ordonare a cuvintelor în propozi?ii, a frazelor în imagini recognoscibile ?i-n aglomerari de litere inexistente înainte, create ad-hoc, din spuma unor trairi incerte, pâna când în camera în care stateam începu sa ninga…" – VITALIE CIOBANU