Cele patru col?uri ale inimii

Descoperit în manuscris de fiul romancierei, acest roman pune în scena un subiect predilect al operei lui Françoise Sagan – un paienjenis de tensiuni amoroase în sînul unei familii burgheze. Ludovic Cresson, fiul unui industrias bogat, se reface dupa accidentul de masina provocat de sotia sa, Marie-Laure, "sofisticata, inculta", o femeie care acum îl trateaza ca pe un handicapat, îndepartîndu-l de ea. Cînd mama acesteia soseste la resedinta lor de pe domeniul La Cressonnade, tînarul se îndragosteste nebuneste de ea. Inteligenta, umorul, eleganta cu care autoarea trece peste drame, toate acestea la un loc construiesc o experienta tipic saganesca din care nu lipseste nimic în acest roman bulversant. "Aceasta carte (…) raspunde nevoii noastre de poveste, ce nu ne da pace cîteodata. Si ne vorbeste despre disperare cu rafinamentul de care avem nevoie atunci cînd ne afundam sa bem un coniac vechi într-un fotoliu de piele ce ne cunoaste atît de bine, încît aproape ca putem sa disparem în el. Si tot aceasta carte ne strecoara cîteva sfaturi bune: nu trebuie, ne dojeneste Sagan ca si cum ne-ar fi greu sa învatam odata lectia, nu trebuie «niciodata sa îi lasi pe ceilalti sa te uite sau sa te desconsidere»." (Le Monde) "Este extraordinar ca acest roman inedit al autoarei faimosului Bonjour tristesse a iesit din coma în care intrase la rîndul sau [întocmai ca Ludovic Cresson, eroul cartii]. E o poveste formidabila, captivanta, abil (re)construita de fiul scriitoarei, Denis Westhoff, cu instrumentele delicate ale chirurgiei reparatorii. De aceea nu se observa nimic. În schimb, chiar spiritul lui Sagan hoinareste pe aici, mînat de un vadit entuziasm cu care dinamiteaza un munte de resentimente persistente si se desparte de toti (cu exceptia celor doi amanti nesiguri si puri), de sufletele lor jalnice, goale-golute, zgribulite si scaldate în ipocrizie." (Le Parisien)