Infernul. Divina Commedia

Creștinul Dante, a cărui biblie ideatică cuprindea cărțile teologului și filosofului Toma d'Aquino, nu cruță, de-a lungul cânturilor din prima cantică, Infernul, luxuria, avariția, risipa, erezia, blasfemia vs Dumnezeu, cămătăria, codoșlâcul, simonia, hoția, fățărnicia, frauda, falsificarea de bani sau metale operată de alchimiști, trădarea de patrie. Între personajele memorabile din Infern se decupează Francesca da Rimini (bolgia păcatelor trupești), Ulise, simbol al aspirației omului de a depăși limitele cunoașterii, sau contele Ugolino da Gherardesca, cel ferecat în turnul din Pisa, condamnați să moară prin înfometare. Dante accentuează tragedia, ridicând-o la cote shakespeariene, dând glas legendei în circulație precum că, de foame contele și-ar fi canibalizat, după moarte, cei doi copii și cei doi nepoți închiși împreună cu el: (Inf. c. XXIII).