Mereu cu gândul la ea

În marele joc al destinului, Mimo a tras car?i proaste. Nascut sarac, intra ucenic la un taietor în piatra brutal ?i alcoolic. Însa se dovede?te a fi înzestrat cu un mare talent de sculptor. Viola, în schimb, este mo?tenitoarea unei familii de vaza ?i toate zânele s-au aplecat asupra leaganului ei la na?tere. Însa are prea multa ambi?ie ca sa se resemneze cu locul ce i-a fost atribuit. Ei doi nu ar fi trebuit sa se întâlneasca niciodata. ?i totu?i, la scurta vreme dupa ce se cunosc, jura sa nu se mai desparta. Viola ?i Mimo nu pot nici sa traiasca împreuna, nici sa stea departe unul de celalalt. Lega?i de o atrac?ie statornica, îndura anii de teroare când Italia aluneca spre fascism. Mimo î?i ia revan?a asupra sor?ii, dar la ce-i folose?te gloria daca trebuie sa o piarda pe Viola? Un roman stralucitor, debordând de gra?ie ?i de frumuse?e. „Mereu cu gândul la ea surprinde ?i cucere?te. Suntem în plin roman din secolul al XIX-lea, exista ceva din Dumas ?i din Stendhal în Jean-Baptiste Andrea, exista ceva din Edmond Dantès ?i din Julien Sorel în Michelangelo Vitaliani.“ Revue des Deux Mondes „Acest roman de dragoste ne învaluie într-o atmosfera asemanatoare cu a romanelor cavalere?ti, din vremea iubirii curtene?ti, într-o ambian?a aproape feerica, oferindu-ne o intriga plina de rasturnari de situa?ie ?i de personaje pitore?ti ?i cufundându-ne totodata într-o perioada sumbra din istoria Italiei, suficient de tumultuoasa încât sa ne dezvaluie mare?ia ?i slabiciunea sufletului omenesc.“ Franceinfo