Tot ce i-am promis tatalui meu

Tot ce i-am promis tatalui meu balanseaza cu gra?ie feminina între amintirile înca vii ale tinere?ii ?i prezentul unei realita?i necru?atoare. Drama schizoida a femeii mature e?uate în rol de mama se transforma, cu prilejul unui punct de cotitura, într-o zbatere între dreptul la o via?a proprie ?i pastrarea echilibrului în universul familial. Povestea de iubire, fie ea ?i una la distan?a, imposibila, dar cu atât mai u?or de dus, vine ca un colac de salvare, iar eroina o (re)traie?te ca pe o a doua ?ansa, cu disperarea specifica a celor care nu mai au timp — totul într-o atmosfera cu iz parizian. Mara Wagner, jurnalista ?i scriitoare Am intrat în povestea Adei de la prima pagina ?i ?tiu ca voi ramâne în ea multa vreme. Pentru ca reu?e?te, în acela?i timp, sa fie literatura ?i sa creeze o învingatoare. Pentru ca te scutura ?i-?i aminte?te ca se poate ?i altfel, ca po?i oricând s-o iei de la capat. Confruntata cu o situa?ie-limita, Ada î?i da seama ca rolul pe care îl juca de mul?i ani, de so?ie, de „ascultatoare cuminte ?i speriata", nu i se potrive?te. Ada îndeparteaza toate straturile care îi sunt straine, î?i redescopera corpul, î?i reviziteaza trecutul, se reinventeaza fara sa mai cedeze presiunilor ?i exigen?elor din afara, venind cu propriile op?iuni. Cu fiecare u?a pe care o deschide, Ada devine tot mai umana ?i nu se fere?te sa se expuna cu toate slabiciunile ei, ca în final, la capatul acestui demers curajos, Ada sa ajunga — folosind celebra expresie a Virginiei Woolf — în acea „camera doar a ei". Corina Sabau, jurnalista ?i scriitoare